Glosar de transport și freight forwarding

Document de transport internațional rutier (scrisoare de trăsură), reglementat de Convenția CMR (Geneva, 1956). Dovedește contractul de transport dintre expeditor, transportator și destinatar.

CMR trebuie semnat și ștampilat de toate trei părțile: expeditor (câmp 22), transportator (câmp 23) și destinatar (câmp 24). Este dovada juridică a preluării și livrării mărfii.

Full Truck Load — transport cu camion complet, în care marfa unui singur client ocupă întregul vehicul. Livrare directă, fără transbordări.

Ales când volumul mărfii depășește ~70% din camion, când termenul de livrare e strict sau când marfa e fragilă și nu trebuie manipulată suplimentar.

Less Than Truck Load / grupaj — transport parțial, în care marfa clientului ocupă o parte din camion, restul spațiului completând cu mărfuri ale altor expeditori. Grupajul e varianta organizată deliberat pentru rute fixe.

Cost mai mic per tonă față de FTL, dar tranzit mai lung (+ 1–2 zile) și mai multe manipulări. Ideal pentru volume regulate sub 10 tone.

Accord européen relatif au transport international des marchandises Dangereuses par Route — convenție internațională care reglementează transportul rutier al mărfurilor periculoase (chimice, explozive, inflamabile, corozive etc.).

Mărfurile ADR sunt clasificate în 9 clase de pericol (de la explozive la substanțe periculoase pentru mediu). Transportatorul, vehiculul și șoferul trebuie să dețină autorizații specifice clasei transportate.

Transport al mărfii cu temperatură controlată (răcire sau congelare), realizat cu vehicule dotate cu agregat frigorific.

Necesar pentru alimente, produse farmaceutice și alte mărfuri perisabile. Intervalul de temperatură solicitat trebuie specificat în comandă; vehiculul trebuie dotat și certificat corespunzător.

Transport al mărfurilor care depășesc dimensiunile sau greutățile legale standard. Necesită autorizații speciale de circulație și, în anumite cazuri, escortă.

Limitele standard de gabarit pe drumurile publice din România: înălțime 4 m, lățime 2,55 m, lungime 18,75 m, masă totală 40 tone. Orice depășire impune autorizație de la autoritățile rutiere.

Intermediar specializat care organizează transportul de marfă în numele clientului (expeditorului), fără a deține obligatoriu mijloace de transport proprii. Răspunde față de client pentru execuția corectă a transportului.

Spre deosebire de un broker, casa de expediție înglobează răspunderea: emite documente de transport, selectează transportatorul, urmărește cursa și tratează eventualele reclamații.

Persoana fizică sau juridică care comandă și plătește transportul. În relația cu casa de expediție, expeditorul este clientul — cel care are marfa și vrea să o deplaseze dintr-un punct în altul.

Nu se confundă cu „casa de expediție" (freight forwarder) — expeditorul e cel care trimite marfa, nu cel care organizează transportul.

Transportatorul efectiv care execută cursa, angajat de casa de expediție sau de un alt intermediar. Răspunderea față de clientul final rămâne la casa de expediție.

În lanțul freight forwarding: client → casă de expediție → subcarrier. Clientul plătește casa de expediție; casa de expediție plătește și răspunde pentru subcarrier.

Platformă digitală unde transportatorii cu capacitate disponibilă și expeditorii cu marfă de transportat se întâlnesc. Funcționează ca o piață spot pentru curse de transport rutier.

Casele de expediție folosesc bursa pentru capacitate suplimentară, nu ca substitut pentru rețeaua verificată de transportatori. Prețurile pe bursă fluctuează în funcție de cerere și disponibilitate.

Reguli internaționale standardizate (Camera Internațională de Comerț) care definesc cine suportă costurile și riscurile în tranzacțiile comerciale internaționale, în funcție de punctul de transfer al responsabilității.

Exemple des întâlnite: EXW (marfa preluată de la fabrica vânzătorului), DAP (livrată la destinatar, fără vămuire la import), DDP (livrată vămuită complet). Versiunea curentă: Incoterms 2020.

Monitorizarea în timp real sau periodică a poziției și statusului unui transport. Poate fi realizat prin GPS montat pe vehicul, prin check-in-uri ale șoferului sau prin sisteme integrate de management.

Tracking-ul permite clientului și casei de expediție să detecteze devieri de rută, întârzieri sau incidente în timp util, înainte ca acestea să devină probleme necontrolabile.